Constantin Noica  -  
(12/25 iulie 1909 – 4 decembrie 1987).

“Multumeste si zilei care nu ti-a dat nimic.” 
Constantin Noica – Carte de întelepciune, Ed.Humanitas,1993, pg.45. 

Nascut 
în localitatea Vitanesti, jud.Teleorman. 

Cursuri la liceele Dimitrie Cantemir si Spiru Haret 
din Bucuresti. 

Debuteaza ca liceean în revista Vlastarul 
(1927). 

Cursuri universitare la Facultatea de Litere si 
Filosofie din Bucuresti (1928 – 1931). 

A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a 
filozofiei, membru al Asociatiei Criterion (1932 – 1934). 

A urmat studii pentru specializare în Franta (1938 – 
1939); doctoratul în filozofie la Universitatea din Bucuresti, cu teza Schita 
pentru istoria lui cum e cu putinta ceva nou (publicata în acelasi an, 
1940). 

În anii razboiului este referent pentru filozofie în 
cadrul Institutului Româno-German de la Berlin. 

Editeaza, împreuna cu C. Floru si Mircea Vulcanescu, 
patru cursuri universitare ale profesorului Nae Ionescu si anuarul Izvoare de 
filozofie (1942 – 1943). 

În toamna anului 1943 îi este respinsa participarea la 
concursul pentru ocuparea conferintei de Filozofia culturii si a 
istoriei. 

Între anii 1949 si 1958 are domiciliu fortat la 
Câmpulung-Muscel, iar între decembrie 1958 si august 1964 este detinut 
politic. 

Pretextul procesului politic înscenat în 1958 a fost 
punerea în circulatie restrânsa si discutarea volumului Histoire et utopie, de 
E.M.Cioran. 

Din 1965 este cercetator principal la Centrul de 
Logica al Academiei Române, de unde se va pensiona în 1975. 

Ultimii ani din viata si i-a petrecut la Paltinis 
(Sibiu); mormântul sau se afla la schitul din apropierea 
Paltinisului. 

În 1988 i s-a acordat Premiul Herder, iar în 1990 a 
fost primit membru post-mortem al Academiei Române.